Lucrarea lunii ianuarie 2012 – Mihai Olos, În bună dimineaţa
Lucrarea “În bună dimineaţa” (1982), este o compoziţie cu cinci personaje realizată de Mihai Olos (*1940), în care masa” compactă de personaje în straie popular maramureşene se decupează traforat”, aproape decorativ, de fundalul închis de ultramarin şi verde. Personajul principal al compoziţiei este o femeie matură, mama celor patru copii care o înconjoară, doi băieţi şi două fete, de diferite vârste, mai mult sau mai puţin fragede”.
Forma monolitică a grupului familial este întărită de pictor prin redarea ţinerii de mână între membrii grupului, gestul fiind încărcat de semnificaţia legăturii materne între cei prezenţi în imagine. Mama, şezând, ocupă o mare parte a tabloului într-o zonă aproape centrală, situată pe o semidiagonală ascendentă, ţine în braţe o fătucă”, aşezată pe piciorul ei drept. În mâna dreaptă ţine mâna fetei din stânga imaginii, iar în mâna stângă ţine mâna băiatului din dreapta imaginii, iar copila din braţele mamei se ţine de mână cu băieţelul care abia se vede de după fusta mamei.
Ritmurile compoziţiei sunt dinamice, chiar dacă schema de organizare formală a compoziţiei prin dispunerea şi mişcarea personajelor în spaţiul plastic, ne duc cu gândul la o compoziţie statică.
Poziţionarea mâinilor şi a picioarelor personajelor crează tensiuni în spaţiul plastic, care, susţinute apoi de ritmurile active formate de dungile diferit colorate ale zadiilor şi de legăturile opincilor, dau o structură dinamică interiorului monolitic al compoziţiei.
Ideea este susţinută cromatic de fragmentarea suprafeţelor albe de la vestimentaţie, în contrast valoric major cu suprafeţele fundalului, de contrastele complementare de pe zadii şi de singura pată de orange din lucrare, aflată în mâna fetei din braţele mamei.
Chipul personajelor este realizat în maniera interpretativă olosiană, care, la rîndul ei îşi are sorgintea în una din fazele creaţiei marelui Picasso, dacă ne referim la redarea elementelor de portret şi la desenul mâinilor.
Concluzionând, avem aici de-a face cu o compoziţie realizată într-o cheie modernistă, cu un subiect cât se poate de vechi, abordare specific olosiană în care elementele tradiţionale ale portului popular din maramureş sun valorificate superior prntr-o viziune interpretativă proprie avangardei târzii, care rămâne mereu actuală chiar dacă lucrarea împlineşte, anul acesta, trei decenii de la zămislire.
dr. Ioan Anghel Negrean, muzeograf
